Aristotel si abordarea holistica la bebelusi

Desi titlul acestui articol pare un clickbait in toata regula o sa vedeti mai jos ca nu este (chiar) asa 🙂 Lecturati si apoi incercati sa analizati evenimentele si din alt unghi.

Cand vorbim de accidente la copii, abordarea este ca a unui intreg si cuprinde membrii familiei, starea de spirit din casa, intelegerea contextului si intregului. O cauza importanta de accidentare este starea tensionata din casa.

Copilul simte, devine haotic, agitat si isi pierde predictibilitatea. Este important sa intelegem etapele de dezvoltare ale copilului si rolul nostru. Exceptand anumite probleme de sanatate, copiii NU se nasc violenti, agresivi, rai, obraznici sau neascultatori.

Aceste comportamente se invata din familie, din mediul cu care interactioneaza. Aud des “la noi in casa, nu exista asa ceva”. E adevarat, insa copilul percepe dincolo de cuvinte si forme de manifestare. Copilul simte tensiunea si furia manifestata sau nu. Copilul percepe tot ce se intampla in jurul lui, percepe ganduri si emotii.

Chiar si dupa 2000 de ani suntem obligati sa-i dam dreptate filosofului Aristotel care considera că la naştere creierul unui bebeluş este „tabula rasa”, adică o foaie nescrisă. Si pe aceasta foaie se astern evenimente, trairi si stari pe care el le absoarbe din mediul in care se dezvolta.

Copilul este pur, el absoarbe stari, realitati pe care mai apoi le manifesta in forma disponibila varstei lui. Se manifesta zgomotos asa cum a perceput el ce se intampla in mediul in care traieste.

Daca nu tipam, dar suntem plini de furie pe interior, este aproape la fel de rau ca atunci cand tipam la copil. Daca ne dorim un copil echilibrat emotional, e necesar ca mediul in care se dezvolta copilul, sa fie echilibrat. Un copil expus la haos, are o probabilitate mult mai mare de a fi expus si de a fi victima accidentelor domestice. Cand suntem epuizati psihic cauza nu este copilul. Cauza cel mai probabil este faptul ca nu ne intelegem rolul, rostul si responsabilitatea.

Desi la prima vedere pare ca suntem „cazuti psihic” din cauza faptului ca s-a accidentat copilul, adevarul este exact invers: copilul s-a accidentat pentru ca noi am pierdut controlul asupra starilor noastre.

Aceasta schimbare de paradigma trebuie luata in considerare in procesul de crestere a copilului, in procesul de prevenire a accidentelor casnice la bebelusi.